luni, 16 aprilie 2012

Goodbye Sky

Una dintre cele mai dureroase clipe din viaţa cuiva este aceea a despărţirii de prietenul său cel mai sincer şi credincios. Ca şi în cazul altor fiinţe iubite, de-abia în momentul în care ele dispar, realizezi cât de mult au însemnat pentru tine.
Îţi aminteşti cu duioşie de primele zile în care sufleţelul mic si pufos a intrat în casa şi în viaţa ta, de cele câteva perechi de încălţăminte ronţăite atunci când era lasat singur, de cei câţiva stropi de pipi care marcau bucuria revederii în momentul în care intrai pe uşă, de lungile plimbari în natură, de “convesaţiile” avute, în care ochii lui inteligenţi te urmăreau cu atenţie, de clipele cand îţi stergea cu limbuţa de pe obraji lacrimile de durere.
Mulţi dintre noi iubesc câinii mai mult decât oamenii. De ce? Simplu: ei ştiu să se bucure sincer de bucuriile tale, să te aline sincer atunci cand eşti cuprins de tristeţe, să te iubească necondiţionat în fiecare clipă a existenţei lor.
Nici o fiinţă omenească, oricât de apropiată ţi-ar fi, nu va reuşi să aibă vreodată manifestările de dragoste şi bucurie pe care ţi le face căţelul tău la fiecare reîntâlnire, fie că ea are loc după cele câteva ore pe care le petreci zilnic la serviciu, fie după o perioadă de lipsă mai îndelungată de acasă.
Vine însă un moment în care aceasta relaţie se rupe definitiv. 
Când ruptura se produce datorita dispariţiei “stăpânului”, prietenul necuvântător suferă inimaginabil, în unele cazuri mergând pâna la sacrificiul suprem. Vă recomand să revedeţi “Hachiko – a dog’s story” pentru a înţelege mai bine despre ce vorbim.
Când cel care dispare este căţelul, durerea stăpânului este la fel de profundă, singura sa consolare fiind convingerea că sufletele tuturor căţeilor din casele noastre ajung, cu siguranţă, în Rai.
Nu ştiu ce mesaj ar putea fi transmis cuiva care s-a despărţit pentru totdeauna de membrul necuvântător al familiei sale. Poate citatul următor ar fi o variantă:
"The moment an animal is adopted, a pet is born. The pet did not exist before. The animal existed, but not the pet. The pet is something absolutely new. It is born of love, care and commitment. It is born of hope, faithfulness and devotion. It is a part of a relationship that, after that moment, became a presence greater than its participants."
La revedere Sky.

vineri, 13 aprilie 2012

Dan Diaconescu & friends ep.5: CNA - înjumătăţirea înjumătăţirii

Inginerul nostru începe să afle că viaţa de patron de post de televiziune nu este chiar aşa de roz precum şi-a imaginat.
 “Mulţumită telefoanelor date de la cele mai înalte nivele, lichelele mărunte de la CNA au refuzat să-mi acorde licenţa de emisie în trei rânduri, la inceputul anului 2001. Folosind subterfugii caracteristice anilor de dinainte de 1989, am reuşit totusi să emit în deplină legalitate, incepând cu 9 mai ziua Victoriei.”
“Miniştrii actualului cabinet au inceput să-mi faca oferte de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni. Pentru 51 % mi-au oferit nici mai mult nici mai puţin decât zero lei şi zero bani, explicându-mi că este o onoare să fac afaceri cu ei. Pentru că n-am acceptat să batem palma, au hotărat să închidă OTV.”
12.09. 2002 - CNA a dispus încetarea emisiei postului
Diaconescu susţine că a avut o discuţie cu "unul din cei mai importanţi cinci oameni din România", ajuns la putere după alegerile din 2001. Acesta i-ar fi propus să cedeze 51% din firmă soţiei lui, dar Diaconescu a refuzat. "Oficialul" l-ar fi întrebat câţi bani face cu OTV, iar Diaconescu ar fi răspuns că 300 de mii pe lună, cu 100 de mii mai mult decât veniturile reale. Personajul i-ar fi oferit 800 de mii pe lună, venituri din publicitate, a doua zi după ce Diaconescu ar fi cedat procentele respective. DD i-a replicat că e ca şi cum ai dona o casă în schimbul unor "muşcate şi îmbunătăţiri", pe care noul proprietar se angajează să le facă după donaţie. Personajul i-ar fi replicat:" Eşti infect şi obraznic. Ce vrei să spui, că am prea multe case?".
26.09.2002 - PRM a depus la Senat moţiunea simplă "Democraţia în pericol"
PRM cere "respectarea libertaţii de exprimare si sancţionarea persoanelor din CNA care au interzis postul OTV". Moţiunea va fi dezbătuta de senatori peste o săptămână.
30.09.2002 - Preşedintele Iliescu se spală pe mâini
Şeful statului a declarat că nu a sugerat CNA ce decizie să ia, limitându-se doar la o sesizare, adică “un lucru firesc şi necesar în legatură cu ceea ce ştiţi foarte bine. Nu vreau să comentez optiunea CNA şi decizia pe care a luat-o. Le revine întreaga responsabilitate pentru acest lucru”.
10.10.2002 - Preşedintele Romaniei, Ion Iliescu, declară că regretă sesizarea făcută către CNA.
15.10.2002 - Dan Diaconescu, propus de PRM pentru Consiliul Audiovizualului
În competiţie cu directorul OTV sunt Radu Teodorel, din partea grupului social-democrat si umanist si Claudiu Săftoiu, la cererea democraţilor si liberalilor.
Postul a revenit pe ecran după expirarea interdicţiei CNA. OTV a primit o nouă licenţă pe 8 aprilie 2004.
Septembrie 2008 - DD a lansat un protest împotriva CNA, solicitând demisia membrilor acestuia după ce Consiliul suspendase emisia postului, timp de trei ore, pe 9 septembrie, 16 aprilie şi 23 iulie 2008. Suspendările premerg înjumătăţirea perioadei pe care a fost acordată licenţa de emisie, ceea ce ar duce la încetarea emisiei la OTV în viitorul apropiat, dat fiind că autorizaţia a fost acordată pe 9 septembrie 2004, pe o perioadă de 9 ani.
27.03.2012 - Decizie fără precedent
CNA a a aplicat postului OTV cea mai drastică sancţiune posibilă - înjumătăţirea licenţei audiovizuale. Postul mai poate emite până pe 28 septembrie 2012.
09.04.2012 - OTV a primit o nouă sancţiune de înjumătăţire a licenţei.
Propunerea a fost votată, în unanimitate, de membrii CNA. Astfel, Dan Diaconescu mai are drept de emisie până la 4 iulie 2012.
11.04.2012 - "Este o decizie personală a lui Traian Băsescu, ajuns la disperare văzând toate aceste sondaje care ne dau pe noi drept potenţiali iminenţi câştigători ai următoarelor alegeri şi s-a ajuns la acest gest fără precedent.
Noi am făcut plângeri penale împotriva tuturor membrilor CNA, am atacat şi în regim de urgenţă toate cele întâmplate, dar sigur nu vom avea niciun fel de şansă fiindcă, deşi ne aflăm în săptămâna mare, înţeleg că în joia mare vor înjumătăţi din nou ce rămăsese până pe 4 iulie, astfel încât marţea viitoare să înjumătăţească ce mai rămăsese neînjumătăţit şi tot aşa până când se va închide postul, cu mult înainte de alegerile locale", a spus Dan Diaconescu la România TV.
"Ne vom intoarce şi vom fi mai buni decat am fost!" Oare ???

miercuri, 11 aprilie 2012

Dan Diaconescu & friends ep.4: “Noi nu ne plătim vedetele”

Plecând de la afirmaţia făcută în episodul anterior de către dl. inginer mecanic, respectiv:
“Să ajungi să-ţi plăteşti vedetele cu 30.000- 40.000 euro, e exagerat. Avantajul OTV-ului e că nu-şi plăteşte vedetele”, ia să vedem noi dragii moşului despre ce “vedete” discutăm.
 Postul a atras repede atenţia prin talk-show-urile extinse, care aduceau pe ecran personaje ciudate (ghicitoare, vrăjitoare, politicieni vocali din partide minuscule, diferiţi cetăţeni simpli cu probleme personale etc.).
 Pe la OTV s-au perindat personaje dintre cele mai diferite, precum Stelian Ogică, presupusul câştigător al unui milion de dolari la loterie, Oana Zăvoranu, istoricul şi scriitorul Alex Stoenescu (cu relatări despre evenimentele din decembrie 1989).
 2007 a fost anul în care DD şi OTV au obţinut consacrarea, cu serialul de peste 150 de episoade “Elodia”, pornit de la misterioasa dispariţie a avocatei Elodia Ghinescu, soţia poliţistului suspectat ulterior de asasinarea ei, Cristian Cioacă. Elodia a adus OTV în topul televiziunilor din România. În iulie 2008, televiziunea lui Dan Diaconescu a atins un rating mediu de 0,9 puncte (108 mii telspectatori) şi o cotă de piaţă de 6% pe întregul public urban, ceea ce a situat-o pe locul al patrulea după Pro TV, Antena 1 şi Acasă TV.
 După episodul 100, talk-show-urile au început să fie concentrate pe drama domestică a cuplului Magda Ciumac-Tolea, personaje cu niscaiva legături cu cazul Elodia.
 În noaptea de 11 spre 12 ianuarie 2009, DD a fost victima unei agresiuni din partea luptătorului Tolea Ciumac, soţul Magdei Ciumac. Tolea a venit în studioul lui Dan Diaconescu cu un tomberon de gunoi, în care a încercat să-l bage pe DD. În urma acestui incident, DD a solicitat o expertiză medico-legală.

 O altă picanterie a talk-show-urilor lui Dan Diaconescu a constituit-o apariţia în direct, a unor mirese furate şi aduse de nuntaşi la postul de pe Magheru.

După umila mea părere, aceste “vedete”, ar fi trebuit ele să-l plăteasca pe dl. inginer şi nu invers, cu cel puţin 200 de euro per spot, pentru publicitatea făcută.
Sunt convins că, de fapt, aşa s-a şi întâmplat.
(Va urma)

marți, 10 aprilie 2012

Dan Diaconescu & friends ep.3 - Oglinda Television, televiziunea care deranjează!

Deci, după cum vă spuneam, dl. inginer mecanic si-a lansat propriul post de televiziune. Ia să vedem noi dragii moşului, cum s-a descurcat cu el:
“M-am întâlnit cu Dan Diaconescu într-un birou situat la etajul 6 al sediului din Piaţa Romană, unde chiria pentru încăperile deţinute de OTV este de 16.000 euro lunar.
DB: Se zvonea că, din cauza cenzurii, v-aţi gândit să vă mutaţi sediul în Bulgaria.
DD: Da. Nu a fost o glumă. Dar între timp a trecut pericolul. În orice caz, vrem să facem televiziunea asta gen OTV şi în alte ţări. În Austria o să intrăm prima dată.
DB: V-aţi mai întâlnit recent cu Adrian Sârbu sau cu Sorin Ovidiu Vântu?
DD: Ultima dată, acum 2 ani, Sârbu a zis că vrea să cumpere. Ne-a trimis şi hârtie în scris în acest sens. Sorin Vântu ne-a spus de mai multe ori acelaşi lucru.
DB: Care a fost cea mai mare ofertă pe care aţi primit-o?
DD: Cel mai mult şi mai mult pentru toate acţiunile s-a ajuns la 35 de milioane euro, acum 2 ani. Când a fost toată isteria cu Elodia şi ei, concurenţii, pierdeau. Cred că de asta şi vroiau să-l cumpere, ca să-l închidă. Asta e senzaţia pe care mi-au lăsat-o. Pierdeau şi 3-4 milioane de euro pe lună şi Pro-ul şi Antena.
DB: Cât e GRP-ul (punctul de rating) acum la OTV?
DD: 200 de euro. Dar a venit lovitura Pro TV-ului. Ei aveau 500 euro şi au lăsat până la 100. Antena 1 s-a repliat pe 90 sau 95 euro. Noi păstrăm preţul deşi toţi clienţii ne spun că suntem nebuni şi că merităm doar 65. Avem clienţii noştri vechi, care ne plătesc pe spot. Vindem spotul cu 250 -300 euro şi atunci suntem acoperiţi. Prefer să încasăm pe contract, dinainte. Aşa facem de exemplu cu Gazeta Sporturilor şi CanCan-ul, care ne dau pe spot 300 de euro. Ei sunt foarte nemulţumiţi (râzând) vă daţi seama, ne dau mai mult decat Pro-ului. Dar asta e, vin momente când câştigă cei ca noi şi pierd cei care s-au lăcomit anul trecut. Politica mea a dat roade. Vreau să câştigăm ceva sigur în fiecare an şi să avem profit.
DB: Cât a câştigat OTV anul trecut?
DD: Câştigăm 1 milion de euro pe an din 2004 încoace. Avem 4 milioane de euro venituri şi 3 milioane cheltuieli.
DB: Cu concurenţa cum vă descurcaţi?
DD: Din câte aud, concurenţa e distrusă, terminată. Pro-ul se pare că vrea sa renunţe la “Dansez pentru tine”, Antena a renunţat deja la “Din Dragoste” şi e în discuţii cu Divertis-ul. E vorba de salarii şi îi înţeleg. Să ajungi să-ţi plateşti vedetele cu 30.000- 40.000 euro, e exagerat. Avantajul OTV-ului e că nu-şi plăteşte vedetele.
DB: Ce costuri minime lunare aveţi?
DD: 220.000 euro "la blană". Adică fără să facem nici o transmisie în direct. Dar, repet, politica noastră de programe e alta şi s-ar putea ca telespectatorii să aibă mari surprize. Toate emisiunile aruncate de celelalte mari posturi, care nu mai au cum să le finanţeze, s-ar putea să vină pe OTV. Noi avem un alt stil. Noi oferim minute de publicitate la schimb caselor de producţie, care s-ar putea să fie încântate de trocul ăsta. E mai bine decât să stea cu emisiunile pe tuşă. Noi le oferim minutele de publicitate aferente. Dacă vor să vină bine, dacă nu, postul nostru merge în continuare si aşa.”
(Daily Business, 15 iunie 2009, autor: Andra Gheorghe)
Hmmm…nu-i rău, nu-i aşa?

luni, 9 aprilie 2012

Dan Diaconescu & friends ep.2 – Dacă făcea talk-show-uri, Ceauşescu ar fi trăit şi azi

Încheiam ep.1 al acestei telenovele astfel: “În 1995, DD se desparte de grupul Voiculescu şi lansează ziarul Oglinda, cu un format apropiat de cel al Jurnalului naţional, dar fără rezultate spectaculoase.”
Haideţi să ne reamintim, pe scurt, “începuturile” personajului nostru:
Ca student la Universitatea Politehnică Bucureşti - Facultatea de Mecanică, pe care a absolvit-o în 2003, Dan Diaconescu a lansat în 1990 un ziar realizat de unul singur, scris şi desenat de mână, numit “Miere de viespi”. Tot in'90 obţine primul serviciu de ziarist profesionist la Dimineaţa, cotidianul FSN apropiat de Ion Iliescu, după care, în decursul aceluiaşi an, a trecut pe la săptămânalul Gazeta de Bucureşti, pentru a fi apoi cooptat de Horia Alexandrescu la Curierul naţional. Diaconescu îşi aminteşte că salariul primit la acest ziar era de 7000 de lei, "fabulos" pentru acele vremuri, şi că din el şi-a cumpărat prima pereche de blugi, un televizor şi o bicicletă. După experienţa cu trustul Impact al lui Dan Voiculescu, pentru care a lansat Jurnalul Naţional şi ţinând cont de aforismele: “O mie de vorbe nu fac un ban!” şi “O imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte!”, se decide să renunţe la presa scrisă în favoarea televiziunii.
“DB: Dacă nu aţi fi făcut presă, televiziune, ce aţi fi ales?
DD: Asta vroiam să fac de când eram mic. De pe timpul lui Ceauşescu. Am colegii martori. Şi nu-l înţelegeam pe Ceauşescu de ce nu făcea talkshow-uri. Mă rog, el cu ai lui, cu familia. În felul ăsta cred că ar fi trăit Ceauşescu şi astăzi. Nu înţelegeam, de fapt, de ce nu se făceau mai multe televiziuni TVR1,2,3, să se atace intre ele. Nu înţelegeam de ce Nicu Ceauşescu nu-şi făcea un canal pe care să se difuzeze doar fotbal sau filme sexy, ce-i plăcea lui. Pe vremea aia eu cunoşteam modelul sârbesc de televiziune. Eu fiind din Caracal, mă uitam pe sârbi. Aveau nişte programe foarte faine! Nu înţelegeam de ce tâmpiţii nostri nu fac aşa ceva. Ar fi trăit până în ziua de azi bine merci. Visul meu era să fac o televiziune cu Ceauşescu, un talk-show cu interviuri, telefoane... Dar n-am mai apucat.” 
(DB = Daily Business, 15 iunie 2009, autor: Andra Gheorghe)
După ce a trecut pe la TV Supernova şi Tele 7abc, ca realizator, Diaconescu a început să îşi facă planuri pentru televiziunea proprie. În 2001, Diaconescu avea deja 300 de mii de dolari pentru noua televiziune şi a fondat o societate pe acţiuni, Oglinda Televison SA, pentru care intenţiona să ceară o licenţă. 
Prin “martie-aprilie", a întocmit un dosar cu care s-a prezentat la CNA, împreună cu Emanuel Valeriu şi Aristide Buhoiu. Cererea de licenţă i-a fost respinsă cu şapte voturi la patru. Diaconescu a început să caute o licenţă disponbilă şi să dea telefoane politicienilor ajunşi la putere pentru a putea intra în emisie. A aflat că Sorin Roşca Stănescu deţinea o licenţă pentru o televiziune pe nume Omega TV şi i-a cerut directorului de la Ziua o întrevedere. Conform relatării lui Diaconescu, Roşca Stănescu s-a oferit să-l ajute "până la capăt" şi i-a cerut dosarul respins de CNA, cu numele lui Diaconescu şters. DD i-a trimis dosarul a doua zi, după ce în prealabil schimbase Oglinda Television SA cu o firmă nouă, pe nume First Media Advertising, achiziţionată în noaptea respectivă contra a "câteva milioane de lei". Sorin Roşca Stănescu a susţinut dosarul în faţa membrilor CNA şi a obţinut licenţa, după ce a trebuit să dea explicaţii cu privire la capitalul social foarte mic al noii companii şi la asociaţii acesteia, despre care a susţinut că sunt "petrolişti, cu afaceri în Orient", a afirmat Diaconescu.
OTV a intrat în emisie pe 2 mai 2001, cu o zi mai târziu decât era programat şi a emis doar câteva zile deoarece pe 8 mai, autorităţile au cerut un aviz tehnic pentru toate televiziunile din România. Diaconescu nu a obţinut acel aviz tehnic, aşa că emisia a trebuit oprită.
Conform relatărilor sale, Diaconescu fusese anterior chemat de “unul din cei mai importanţi cinci oameni din România”, ajunşi la putere după alegerile din 2001, care îi reproşase că vrea să îşi facă televiziune fără aprobarea lui. Diaconescu a susţinut că personajul respectiv i-a reproşat că ia bani de la alţi politicieni, precum Corneliu Vadim Tudor şi Traian Băsescu, dar că singurul care “dăduse o sticlă de whisky, după emisiune" fusese, conform realizatorului, Băsescu. Ulterior, Diaconescu a obţinut avizul tehnic necesar.
Pe 9 septembrie 2001, OTV a intrat oficial în emisie.
(Va urma)

Dan Diaconescu & friends ep.1 – Capacul de WC

 Facultăţile cu profil tehnic în general şi cele de mecanică în special, au dat României, în anii ’90, mai mulţi jurnalişti decât toate celelalte instituţii de învăţământ superior luate laolaltă.
 Ştiut fiind faptul că studiul unor materii precum: “Mecanismul de acţionare al conveierului cu bandă”, “Proiectarea broşelor”, “Arbori planetari”, “Mecanica ruperii”, “Alegerea unei scule pentru strunjit”, “Maşini de danturat”, “Calculul productivităţii transportoarelor cu element de tracţiune”, “Transmisia finală a tractoarelor pe roţi”, “Asamblări prin pene paralele”, “Echipamente de protezare” şi altele de acest gen, îţi dezvoltă la maxim aptitudinile de comunicare şi analiză, domnii ingineri au decis să se apuce de jurnalism.
 Unul dintre cei care şi-a folosit la maxim cunostinţele acumulate pe perioada studiilor în cariera ulterioară este Dan Diaconescu.
 Deoarece partidul său a ajuns la un stupefiant 20% în preferinţele alegătorilor români, poate că ar fi cazul să-l cunoaştem mai bine.
 Oraşul sau de baştină este Caracal. Precum Parisul, cunoscut la nivel mondial ca fiind “Oraşul luminilor”, Caracalul este cunoscut şi el la nivel planetar ca fiind “Oraşul minunilor”
 De ce?  Păi uite d-aia:
1. În Caracal s-a construit un bloc. Dupa terminarea lui, în momentul în care constructorii au vrut să îşi ia utilajele şi să plece, au constatat că macaraua pe care o folosiseră, rămăsese închisă între pereţii construcţiei şi nu mai putea fi scoasă de acolo.
2. În Caracal, biletul de autobuz din gară până în centrul oraşului era 1,25 lei, iar cel din centru până în gară 1,50 lei.
3. În Caracal a fost furată poarta secţiei de poliţie.
4. În Caracal a luat foc unitatea de pompieri.
5. În Caracal exista un singur liceu, care se numea “Liceul nr.2”.
6. Cimitirul din Caracal se găsea pe strada “Învierii”.
7. Închisoarea din Caracal se afla pe strada “Libertaţii”.
8. Fabrica de pâine din Caracal era amplasată pe strada “Foametei”.
9. Ceasul din gara Caracal are pe o parte orele notate cu cifre arabe, iar pe cealaltă parte cu cifre romane.
 Dacă amintim aici şi de statuia soldatului care pleacă la atac cu arma îndreptată spre clădirea Casei Armatei sau de cetăţeanul lovit de o pântecăraie groaznică care şi-a legat capra de un par iar la întoarcere a găsit-o spânzurată pentru că respectivul par s-a dovedit  a fi o barieră care s-a ridicat după trecerea personalului Caracal – Amărăştii de Jos, vom căpăta astfel o imagine destul de clară a originilor acestui personaj.
 Pornind de la înţeleptul proverb popular: “Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti!”, haideţi să vedem cu cine s-a “însoţit” DD de-a lungul timpului.
“ Patronul OTV face dezvăluiri din perioada în care era angajat, în calitate de jurnalist, la trustul lui Dan Voiculescu.”  (Evenimentul Zilei)
“DD a avut prima întâlnire cu Dan Voiculescu într-o sâmbătă a anului 1991, trimis fiind de  Horia Alexandrescu pentru un interviu la acesta.
Ulterior, Diaconescu a fost de acord să lucreze pentru el "împotriva sfaturilor prietenilor" care vorbeau despre apartenenţa la fosta Securitate a omului de afaceri.
În 1992, Diaconescu lansează “Jurnalul naţional”. Pentru redacţie aduce foşti colegi din Caracal, pe "pile, cunoştinţe şi relaţii". Unul dintre caracalenii care au lucrat în subordinea sa, este Marius Tucă.
"În perioada relaţiei cu Dan Voiculescu, 1991-1995, am petrecut împreună câteva zile de naştere. El e născut în 25 septembrie, eu pe 9 decembrie. De fiecare dată ne făceam cadouri: eu îi dădeam lui câte o cravată sau o sticlă de whisky, el mi-a dat prima oară un video, a doua oară o maşină şi a treia oară un apartament", a declarat Dan Diaconescu pentru Evenimentul Zilei.
După ce a "dezertat" din "unitatea militară" (aluzie la faptul că în trustul Intact lucrau o mulţime de angajaţi ai fostei Securităţi), a fost acuzat de patronul trustului că tot ceea ce primise cadou a fost de fapt "şterpelit", de la video-ul şi Dacia galbenă, break, până la apartament, fiind somat să le returneze pe toate.
Video-ul a fost returnat imediat.
Dacia a predat-o după ce i-a înlocuit cauciucurile şi bateria cu altele mai uzate.
Cu apartamentul povestea e puţin mai lungă:
DD a primit bani de la Dan Voiculescu pentru achiziţionarea unui apartament complet mobilat şi utilat, situat vizavi de Antena 1, în care să se mute ca să nu mai întârzie la serviciu. Diaconescu spune ca regretă că s-a luat dupa cei care l-au sfătuit să treacă în acte ca şi proprietar trustul Intact şi nu propriul său nume.
"După ce am plecat de la Voiculescu, am fost somat să predau apartamentul.Tergiversând predarea pentru că nu aveam unde locui, i-am trimis până la urma cheile în plic lui Voiculescu, chiar de ziua acestuia. A doua zi primesc o hârtie în care mi se spune că predarea apartamentului nu este legală fiindcă din setul de bucătărie lipsesc două furculiţe şi o linguriţă. Intr-adevăr, el se ocupase de decorarea casei cu mobilă şi toate astea. Nu m-am aşteptat la aşa ceva. Ce facem cu linguriţa şi cu furculiţele că ne bagă, ne arestează, nu ştiu ce. Trimit furculiţele şi linguriţa şi primesc o altă somaţie în care mi se spune că din nou nu e în regulă deoarece capacul de WC are o arsură de la o ţigară. Fusese o petrecere cu multi invitaţi şi, într-adevar, capacul de la WC şi o perdea erau puţin ciupite cu ţigara. Atunci avocaţii mi-au spus: domnule, e periculoasă, culpa poate sa devină penală, hai să trimitem un capac de WC şi să schimbăm perdelele. Bine, dom'le, hai s-o facem şi p-asta", a povestit jurnalistul.
"Îmi arătase că avea 83 de milioane de dolari şi visul lui era să plătească datoria externă a României. România incepuse să facă datorii externe din nou in anii '93-'94 iar el îmi spunea că e un bun patriot şi că va plăti datoria externa. Să ceară pe urmă capacul de WC mi s-a părut tare nostim", a mai spus patronul OTV.
În 1995, DD se desparte de grupul Voiculescu şi lansează ziarul Oglinda, cu un format apropiat de cel al Jurnalului naţional, dar fără rezultate spectaculoase.
(Va urma)