În anii ’80, bodega cea mai apropiată de căminele studenteşti
din Tudor, era berăria Bucşinescu, cunoscută şi sub numele: “La varice”.
Porecla venea de la faptul că, dat fiind numărul insuficient al scaunelor de pe
terasă, majoritatea clienţilor îşi sorbeau halbele stând ciorchine în picioare în
jurul meselor grele din tablă, acoperite odinioară cu un strat de vopsea albă
peste care patina timpului îşi aşternuse din plin amprenta.
Existau desigur locuri
şi în interior dar, datorită mirosurilor de nedescris emanate de podeaua încăperii
şi de cele 2 WC-uri (doar pentru bărbaţi evident), puteau rezista acolo doar
supravieţuitorii atacurilor cu gaze de luptă din primul război mondial şi cei ai
lagărului de la Auschwitz din cel de-al doilea.
Celor care stăteau la coada din faţa dozatoarelor de bere li
se dezintegrau tălpile încălţărilor în urma contactului cu podeaua din ciment
acoperită de un strat cu un ph puternic acid format, de-a lungul timpului, în
urma reacţiilor chimice produse între bere, scrum, vomă, pipi, flegme, muci şi
alte “ingrediente” specifice. Vestiţii bocanci “insulated” au fost cu siguranţă
inventaţi de vre-un client fidel al crâşmei, sătul să-şi cumpere lunar încălţări noi. Veteranii povesteau
de cazuri în care tălpile papucilor îţi rămâneau lipite de podea, făcând-o să
semene cu vestitul “Walk of Fame” hollywood-ian unde marii actori ai lumii, îşi
imprimă pentru posteritate urmele mâinilor.
Nivelul pişatului de pe podelele budelor oscila, precum
cotele apelor Dunării, între 8 şi 12 cm. Clienţii se pişau direct din uşa WC-urilor, neîndrăznind
să păşeasca în interiorul acestora. Cei care se ştiau a fi nevoiţi “să dea şi cu
solidul”, se dotau de-acasă cu cizme de cauciuc şi lămpaşe, deoarece înăuntru era
“întuneric ca-n cur” vorba lui Céline.
Studenţii politehnişti, au descoperit aici “cocteilul
molotov”, marcă înregistrată a locantei. Prepararea acestuia necesită următoarele
ingrediente: una halba cu bere, una sută de vodcă şi una batistă, de preferinţă
cu măcar 10% din suprafaţa ei rămasă nefolosită. Se suflă spuma berii, se desface
batista şi se aşează peste gura halbei apăsând uşor cu degetul arătător pe ea astfel
încât să formeze un “con vulcanic”, al cărui vârf să intre în contact cu berea. Se ia paharul de
vodcă şi se toarnă uşor licoarea în halbă. Ridicându-se uşor batista, stratul
de vodcă va rămâne cam de două degete deasupra celui de bere. Efectul vizual este
deosebit.
Celelalte efecte, ar putea fi rezumate de următoarea întâmplare:
în 1986, în urma accidentului de la Cernobîl, când toată zona de nord-est a ţării
era îngrozită de efectele norului radioactiv
ce tocmai o survolase, nea’ Traian B., “cetăţean
de onoare” al crâşmei, le explica comesenilor cum stă treaba cu radioactivitatea:
- Nu-i mare scofală mă cu radiaţiile astea. Uite ieri, pe când
mă pregăteam să-mi prepar al treilea molotov, ia ghiciţi voi ce văd eu plutind
pe spuma berulei mele?
- Ce mă?
- Păi erau o mulţime de chestii mici ca nişte drosophila melanogaster doar că erau verzi.
- Ca nişte ce mă?
- Ca nişte musculiţe de-alea din vin bă inculţilor. Şi dădeau sărmanele repede repede din picioruşe ca să nu se-nece in berea
mea.
- Păi şi ce-i cu asta?
- Păi alea erau radiaţiile care-au căzut din noru’ de la
Cernobîl mă tâmpiţilor.
- Şi tu ce-ai facut?
- Ce să fac? – am suflat spuma de-au zburat toate pe
jos pe-aci printre cojile astea de seminţe. Duse-au fost. Cred c-au şi murit de
sete până azi. Aşa că mai slăbiţi-mă cu poveştile voastre cu canceru’, impotenţa
şi alte căcaturi. Şi-o iau doar fraierii ca voi care nu-s atenţi la ce le cade
prin halbe. Hai noroc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu