duminică, 12 februarie 2012

Al 3-lea razboi mondial este inevitabil !

Acum mai bine de 100 de ani, mai precis in 1900, marele nostru Caragiale ne oferea solutia iesirii din criza: RAZBOIUL. Ia sa vedem cum se va intampla ...

"Cu cât se accentuează criza aceasta economică și finanțiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranță a scăpa așa de curând, cu atât mi se lămurește mai bine amintirea lucrurilor de pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc.
 Când ajunsese criza în toiul ei, iată că se declară războiul.
M-am dus la un prieten, băcan mare în Podul Mogoșoaii; îl știam la marginea prăpastiei: faliment sigur în negoț și casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vârf.
— Ai auzit? război! îmi zice băcanul cu un ton cu totul altul decât al mâhnirii.
— Atâta ne mai trebuia! nene Matache, îi răspunsei eu. Război ne mai trebuia, ca să ne prăpădim de tot.
— Las că-i bine, adăogă omul cu tonul și mai accentuat. Iei ceva? fac eu cinste.
A făcut cinste și, pe câtă vreme beam un păhăruț de pelin, mi-a ținut o lecție de înaltă economie politică:
— Criza, vezi dumneata, drăguță, este paregzamplu, cum să zic? pardon, ca o boală, ca o bubă... coace, coace mereu; coace pe dedesubt și te prăpădește. Care va să zică, dacă o spargi, te-ai ușurat... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță!
Mai-nainte de cinci zile, primele regimente rusești au apărut și, în adevăr, previziunile băcanului meu s-au izbândit cu vârf și-ndesat. Ce ploaie, ce torente binefăcătoare de carboave și de poli asupra țării și capitalei. Ce  belșug! De unde lumea toată sta cu mâinile-n sân, deodată s-a pornit o activitate nebunească, imediat și enorm de scump plătită. Un litograf cu o biată presă, la care tipărea cărți de vizită, câteva sute pe săptămână, îndată și-a instalat cinci prese și s-a pus să tipărească etichete de băuturi de lux: Martell, Champagne Veuve Cliquot, Xeres șcl. Și așa toți litografii și tipografii. Pe când ei trăgeau etichetele, căruțașii cărau în goană sticle la pivnițele cârciumarilor, prefăcute în tot atâtea laboratoare pentru prepararea conținutului: mii de brațe nu biruiau să pritocească șampaniile, vinurile, cognacurile și licorile fine, în vederea cărora lucrau presele.
Odăi mobilate cu chirie!
Cine n-avea odăi mobilate cu chirie? Familia toată se muta într-o șură sau magazie din curte și odăile le dadeau mobilate muscalilor. Două chichinețe cu câte un pat, o masă, un scaun, un lighean și o lampă trei, patru, chiar cinci sute de lei pe lună. Și muscalul galant dedea fără vorbă. Mulți plăteau astă-seară pe o lună înainte, și a doua zi dimineață repede-și făceau geamantanul și plecau... Unde? unde poruncea împărăția. Cum pleca chiriașul, repede la loc biletul: Două odăi spațioase mobilate cu luna! Și iar: 15, 25 de poli. Până seara chichinețele erau închiriate din nou.
Bucureștii erau în culmea prosperității. M-am dus la nenea Matache. L-am găsit foarte vesel.
— Ai avut dreptate, neică Matache...
— Așa-i că s-a spart buba, drăguță? îi știam eu leacul ei.
O lacrimă de compătimire pentru soldații împărătești și de recunoștință pentru țarul liberator încolți în ochiul lui nenea Matache." 

Deci sa ne pregatim de razboi dragutilor ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu