În urmă cu ceva timp, fostul premier italian Silvio
Berlusconi, spunea că evaziunea fiscală este un "drept natural". Toţi
românii subscriu la aceasta cu mare entuziasm şi incepem, de astazi, strângerea
de semnături pentru desemnarea lui Silviuţu ca prim ministru pe viaţă, in
interiorul spaţiului Carpato – Dunareano - Pontic.
Pentru susţinerea candidatului nostru, aducem următoarele
argumente irefutabile:
Acu’ cateva zile, mă duc la dentist ca să văd cum mai stau cu
incisivii, caninii, premolarii, molarii, şi celelalte oscioare care se dezvolta
de-a lungul timpului prin gura omului.
După consult, mi s-au recomandat: imbrăcarea unui incisiv, o
punte intre 2 premolari, extracţia a 3 rădăcini, şi-un implant. Cost total: 2000
euro. Dupa aflarea valorii lucrăturilor respective, mi-am contactat contabilul,
să vad cum să le trec pe cheltuieli, cum să-mi deduc TVA-ul, sau cum să mai fentez
nişte taxe.
Contabilul, cu inocenţa caracteristică acestei bresle, mă
intreabă suav:
- Bă cur pictat,
da’ iţi dă ăla vreo factură pentru astea?
Negândindu-mă din timp la acest amănunt profund
contabilicesc, il sun pe stomatolog şi-l intreb:
-
Dom’ doctor, imi daţi factură?
Omul, siderat, zice …:
-
Ce să-ţi dau ???
-
Factură – zic eu cu vocea tremurândă.
-
Pen’ ce?
-
Pentru lucrări.
-
Fugi bă d-aici. Păi dacă tu vrei factură pentru nişte
amărate de 2 mii de euro, ce să mai zic de dom’ consilier de săptămâna trecută,
pe care l-a costat toată treaba 8400 ?
-
Păi … să mai deduc şi eu din cheltuieli, zic timid.
-
Amice, dacă vrei să deduci din cheltuieli, du-te tu la dentist
la Viena că ăia iţi dau factură şi dacă plătesti 25 de centime la WC-ul public
sau 5 euro parcarea … mă-ntelegi draguţă?
La anu’ il insor pe fi-miu şi, pen’că tre’ să fie nuntă cu ştaif (c-aşa vrea
soacra mică … că a citit ea in CanCan cum se fac treburile) , şi pen’că o să avem
invitaţi subţiri, il sun pe jean pensionaru’ minune şi-l intreb cât vrea pentru
prestaţie
-
Haoleo mâncaţi-aş … cate piese vrei să prestez?
-
Păi nu ştiu … vreo’ oră e OK?
-
Da frate, cum nu. Te costă 3000.
-
Mulţumesc. Sunteţi un domn! zic eu, frecându-mi mâinile
că am scăpat doar cu atât.
-
Vezi că azi e cursul cam mare zice el. Fă şi tu plata după
ce iei daru’.
-
Ce curs? intreb eu nedumerit.
-
Euro fraiere, mânca-ţi-aş.
-
Păi ce mă doare capu’?
-
Păi 3000 dă euro la 4,10 e altceva decât la 4,52 bă mormolocule.
Mai faci şi tu economie bă gagiule.
-
3000 de euro? … intreb tâmp. Care 3000 de euro?
-
Păi nu ţi-am zis?
-
Păi am crezut că-s lei.
-
Băăă vierme, da’ tu pă ce lume trăieşti? Tu nu-l auzişi
pă tătuţu' băsescu că ne pregătim să intrăm in zona lu’ euro? … fraiere care eşti.
Mai uită-te şi tu bă incultule pă bursa dă-n Niu Iork sau Tochio sau măcar pă Mani
Cenăl … nu numa’ pă Meţo si Discavări sau alte prostii d-astea…
N-am mai indrăznit să-ntreb dacă-mi dă vre-un act pentru
prestaţia respectivă , ca nu cumva să mă trezesc cu vre-un bercea planetaru’ pă
cap.
Aş putea continua şi cu alte exemple, ca de pildă: consultaţiile
avocaţilor, meditaţiile profesorilor, consulturile oferite prietenilor noştri
cei mai credincioşi de către medicii veterinari, prestaţiile instalatorilor,
electricienilor, drujbiştilor, vidanjoriştilor, mecanicilor auto ş.a.m.d., de
care ne-am lovit cu toţii pe parcursul umilei
noastre existenţe, pentru ale căror servicii nici prin cap nu ne-a
trecut vreodată să cerem vre-un bon sau factură, in primul rând pentru că in
mintea noastră mărginită am crezut că aşa scăpăm mai ieftin şi, in al doilea rând,
pentru că manipulaţi de media actuală, considerăm că săracii prestatori sunt
atat de prost plătiţi incât e creştineşte ca, nu cumva să indrăznim să le
solicităm aceste documente, simţindu-ne total solidari cu ei in lupta noastra
comună impotriva sistemului ticăloşit.
In numele tuturor acestor cetăţeni, susţinem fără rezerve catindatul
Berlusconi Silvio la funcţia de prim ministru al Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu