Dan Diaconescu & friends ep.1 – Capacul de WC

 Facultăţile cu profil tehnic în general şi cele de mecanică în special, au dat României, în anii ’90, mai mulţi jurnalişti decât toate celelalte instituţii de învăţământ superior luate laolaltă.

 Ştiut fiind faptul că studiul unor materii precum: “Mecanismul de acţionare al conveierului cu bandă”, “Proiectarea broşelor”, “Arbori planetari”, “Mecanica ruperii”, “Alegerea unei scule pentru strunjit”, “Maşini de danturat”, “Calculul productivităţii transportoarelor cu element de tracţiune”, “Transmisia finală a tractoarelor pe roţi”, “Asamblări prin pene paralele”, “Echipamente de protezare” şi altele de acest gen, îţi dezvoltă la maxim aptitudinile de comunicare şi analiză, domnii ingineri au decis să se apuce de jurnalism.

 Unul dintre cei care şi-a folosit la maxim cunostinţele acumulate pe perioada studiilor în cariera ulterioară este Dan Diaconescu.

 Deoarece partidul său a ajuns la un stupefiant 20% în preferinţele alegătorilor români, poate că ar fi cazul să-l cunoaştem mai bine.

 Oraşul sau de baştină este Caracal. Precum Parisul, cunoscut la nivel mondial ca fiind “Oraşul luminilor”, Caracalul este cunoscut şi el la nivel planetar ca fiind “Oraşul minunilor”

 De ce?  Păi uite d-aia:

1. În Caracal s-a construit un bloc. Dupa terminarea lui, în momentul în care constructorii au vrut să îşi ia utilajele şi să plece, au constatat că macaraua pe care o folosiseră, rămăsese închisă între pereţii construcţiei şi nu mai putea fi scoasă de acolo.

2. În Caracal, biletul de autobuz din gară până în centrul oraşului era 1,25 lei, iar cel din centru până în gară 1,50 lei.

3. În Caracal a fost furată poarta secţiei de poliţie.

4. În Caracal a luat foc unitatea de pompieri.

5. În Caracal exista un singur liceu, care se numea “Liceul nr.2”.

6. Cimitirul din Caracal se găsea pe strada “Învierii”.

7. Închisoarea din Caracal se afla pe strada “Libertaţii”.

8. Fabrica de pâine din Caracal era amplasată pe strada “Foametei”.

9. Ceasul din gara Caracal are pe o parte orele notate cu cifre arabe, iar pe cealaltă parte cu cifre romane.

 Dacă amintim aici şi de statuia soldatului care pleacă la atac cu arma îndreptată spre clădirea Casei Armatei sau de cetăţeanul lovit de o pântecăraie groaznică care şi-a legat capra de un par iar la întoarcere a găsit-o spânzurată pentru că respectivul par s-a dovedit  a fi o barieră care s-a ridicat după trecerea personalului Caracal – Amărăştii de Jos, vom căpăta astfel o imagine destul de clară a originilor acestui personaj.

 Pornind de la înţeleptul proverb popular: “Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti!”, haideţi să vedem cu cine s-a “însoţit” DD de-a lungul timpului.

“ Patronul OTV face dezvăluiri din perioada în care era angajat, în calitate de jurnalist, la trustul lui Dan Voiculescu.”  (Evenimentul Zilei)

“DD a avut prima întâlnire cu Dan Voiculescu într-o sâmbătă a anului 1991, trimis fiind de  Horia Alexandrescu pentru un interviu la acesta.

Ulterior, Diaconescu a fost de acord să lucreze pentru el "împotriva sfaturilor prietenilor" care vorbeau despre apartenenţa la fosta Securitate a omului de afaceri.

În 1992, Diaconescu lansează “Jurnalul naţional”. Pentru redacţie aduce foşti colegi din Caracal, pe "pile, cunoştinţe şi relaţii". Unul dintre caracalenii care au lucrat în subordinea sa, este Marius Tucă.

"În perioada relaţiei cu Dan Voiculescu, 1991-1995, am petrecut împreună câteva zile de naştere. El e născut în 25 septembrie, eu pe 9 decembrie. De fiecare dată ne făceam cadouri: eu îi dădeam lui câte o cravată sau o sticlă de whisky, el mi-a dat prima oară un video, a doua oară o maşină şi a treia oară un apartament", a declarat Dan Diaconescu pentru Evenimentul Zilei.

După ce a "dezertat" din "unitatea militară" (aluzie la faptul că în trustul Intact lucrau o mulţime de angajaţi ai fostei Securităţi), a fost acuzat de patronul trustului că tot ceea ce primise cadou a fost de fapt "şterpelit", de la video-ul şi Dacia galbenă, break, până la apartament, fiind somat să le returneze pe toate.

Video-ul a fost returnat imediat.

Dacia a predat-o după ce i-a înlocuit cauciucurile şi bateria cu altele mai uzate.

Cu apartamentul povestea e puţin mai lungă:

DD a primit bani de la Dan Voiculescu pentru achiziţionarea unui apartament complet mobilat şi utilat, situat vizavi de Antena 1, în care să se mute ca să nu mai întârzie la serviciu. Diaconescu spune ca regretă că s-a luat dupa cei care l-au sfătuit să treacă în acte ca şi proprietar trustul Intact şi nu propriul său nume.
"După ce am plecat de la Voiculescu, am fost somat să predau apartamentul.Tergiversând predarea pentru că nu aveam unde locui, i-am trimis până la urma cheile în plic lui Voiculescu, chiar de ziua acestuia. A doua zi primesc o hârtie în care mi se spune că predarea apartamentului nu este legală fiindcă din setul de bucătărie lipsesc două furculiţe şi o linguriţă. Intr-adevăr, el se ocupase de decorarea casei cu mobilă şi toate astea. Nu m-am aşteptat la aşa ceva. Ce facem cu linguriţa şi cu furculiţele că ne bagă, ne arestează, nu ştiu ce. Trimit furculiţele şi linguriţa şi primesc o altă somaţie în care mi se spune că din nou nu e în regulă deoarece capacul de WC are o arsură de la o ţigară. Fusese o petrecere cu multi invitaţi şi, într-adevar, capacul de la WC şi o perdea erau puţin ciupite cu ţigara. Atunci avocaţii mi-au spus: domnule, e periculoasă, culpa poate sa devină penală, hai să trimitem un capac de WC şi să schimbăm perdelele. Bine, dom'le, hai s-o facem şi p-asta", a povestit jurnalistul.
"Îmi arătase că avea 83 de milioane de dolari şi visul lui era să plătească datoria externă a României. România incepuse să facă datorii externe din nou in anii '93-'94 iar el îmi spunea că e un bun patriot şi că va plăti datoria externa. Să ceară pe urmă capacul de WC mi s-a părut tare nostim", a mai spus patronul OTV.

În 1995, DD se desparte de grupul Voiculescu şi lansează ziarul Oglinda, cu un format apropiat de cel al Jurnalului naţional, dar fără rezultate spectaculoase.

(Va urma)